ok. eu am serioase dubii ca traiesc o normalitate, sau mai bine spus ca eu sunt o normalitate, whatever that is. hai sa o incadram in that thing we call common sense, adica ceea ce este moral, logic, de bun simt etc. adica eu chiar incep sa cred - fara sa glumesc acum, desi recunosc ca nu folosesc tonul potrivit - ca eu chiar nu functionez conform normelor de producere. acum doua zile ma abordeaza o colega, dorind sa puna o pila (citat exact). are un elev la noi la scoala, o progenitura a unor cunostinte, care a ramas repetent le engleza in trecutul lui obscur si nu stiu la ce alta scoala, si acum este, din nou, corigent la engleza, adica la mine, pe sem I. initial dorise sa ii schimb media. dar nu a indraznit sa-mi spuna in fata (eu asta stiu din alte surse). imi cere insa sfatul: ce trebuie sa faca acest copil sa treaca la engleza in sem II. Si eu ii spun ca lipseste de la ore si ca nu are nici macar un caiet (seriously now, nu stiu cand am inceput sa trec elevi doar pt ca au un caiet, si nici nu mai vad relevanta unui caiet de notite, decat ca dovada ca-mi fac eu treaba, nu ca mijloc de studiu pentru elevi). de asemenea ii spun de fisele de lucru si proiecte de vocabular. da ... in urma privirii contrariate (cred ca nu se astepta efectiv sa-i spun ce trebuie sa faca copilul, ci era de ajuns pachetul de cafea ce mi l-a aruncat in brate, pe agenda, ca sa-i dau cinci) ii spun ca ii voi da eu ei detaliile. astazi, ma prinde pe coridoare, dupa ce am iesit de la o noua luuuuunga comisie de disciplina, sa-mi aminteasca de promisiunea ce i-am facut-o. ii dau numele a doi elevi, colegi cu vlastarul in discutie, de la care poate face rost de caiete ordonate si complete. ma duc in cabinetul meu, unde scot la imprimanta toate fisele ce le-am lucrat pe aceasta clasa, le deosebesc cu markere colorate si post-ituri cu detalii, le pun in folii si apoi intr-un dosar. Ma duc inapoi in cabinetul colegei unde incep sa-i explic ce-i cu acest dosar (cum ca nu ma astept sa-l faca acum in o zi doua, ci chiar din contra e pe tot semestrul ... numai sa invete si sa inteleaga!!). Privirea ei imi amintea de elevi: ochii aia mari, contrariati ca-i pun la munca, ca le dau de lucru, ca eu chiar le dau de lucru, ca de ce le dau, dar chiar trebuie, dar chiar trebuie tot?!?!?! Si-mi spune: Pai, el n-o sa faca! Eu - cateva secunde de "oare am auzit bine?" si apoi tot eu ma calmez: Pai, asta e atunci. Si ies gandidu-ma la ora ce eu am pierdut-o, din timpul meu, pentru acest copil, sa-i fac portofoliu, ma gandesc la faptul ca de trei zile imi tot promit ca ma duc in concediu medical si ma internez pentru gastrita, ca nu ma mai ajuta nexium 40!!! Dar ultimul gand ce persista e ca am avut aceasta experienta cu o profesoara, cu o colega, care a manjit de fata cu mine si de fata cu ea insasi propria ei meserie. si a fost normal. si pentru ea este normal. si pentru mine ... nu. si ma gandesc ca eu nu sunt normala, ca sunt o curiozitate si nu am ce cauta pe aceasta planeta. ca nu ar trebui sa exist. pentru ca eu nu vreau si aleg zilnic sa nu exist in normalitatea ei.